Scopul acestei lucrari este de a permite unui public francofon sa cunoasca mai bine o regiune despre care aude vorbindu-se din ce in ce mai mult, fara sa poata sa o situeze in mod necesar din punct de vedere geografic. Bisericile fortificate prezentate sunt in mod esential biserici rurale, avand in vedere dezvoltarea sociala si istorica a populatiei de secui. Tinutul Secuiesc prezinta o omogenitate culturala foarte puternica iar patrimoniul construit participa din plin la acest suport cultural, ansamblul bisericilor fortificate secuiesti constituind unul din elementele cele mai evidente. Specificitatea secuilor si diferenta lor fata de unguri apare astfel mai clar, ceea ce explica, in parte, rolul pe care l-au avut de-a lungul perioadei medievale, acela de „paznici ai granitelor”, motivand – astfel – necesitatea conservarii unui patrimoniu unic in cele mai bune conditii si mentinerea respectului fata de diversitatea culturala a diferitelor populatii constituente.