În primele două capitole ale acestei lucrări este prezentată evoluția genului sonatei pentru vioară și pian în creația românească a secolului XIX și cea a primei jumătăți a secolului XX, iar ultimul capitol, și cel mai amplu, oferă o privire analitică asupra celor mai importante lucrări de gen din creația unor compozitori emblematici pentru a doua jumătate a secolului trecut, ca Sigismund Toduță, Liviu Comes, Tiberiu Olah, Ede Terényi, Pascal Bentoiu și Mihail Jora. Secțiunea analitică consemnează cele mai importante probleme tehnice și expresive cu care se confruntă interpreții în abordarea acestor lucrări camerale cu diferite grade de dificultate, de la primul contact cu partitura, până la reconsiderarea reprezentării sonore în cadrul duo-ului vioară-pian.