Fundamentul acestei lucrări este simbolul, element central al reprezentării sociale, cea care generează cunoașterea și explică apariția actului motric, formă de energie care se transformă în performanță. Valoarea educației fizice și a sportului stă în relațiile pe care acestea le crează între protagoniștii lor și consumator, între creatorii de spectacol și nu în final dintre un profesor de educație fizică și sport / antrenor cu propriul eu. Educația sportivă înseamnă disciplinare, corectarea unor deprinderi greşite, generale ori specifice sportului practicat și are capacitatea de a oferi modele de comportamente sociale corecte, o educaţie şcolară sportivă, realizată prin norme, principii, metode, reguli, specifice sportului și spectatorilor. Educația sportivă conduce spre formarea, stimularea capacităţilor intelectuale şi aptitudinale, a priceperilor şi deprinderilor sociale, a atitudinilor şi convingerilor sportivilor și ale publicului. Sportul are valențe modelatoare, aduce încrederea ființei în ea însăși prin corelația stimei de sine cu capacitatea fizică, prin prisma faptului că fiecare actor social comunică cu mediul prin intermediul corpului și corpul reprezintă instrumentul de elaborare al imaginilor sociale, facilitând cunoașterea de sine și de celălalt, fiind, reflectarea credințelor care, dintotdeauna, au format părerea generală, se atribuie corpului rolul de „mediator” în relația cu sine, cu mediul și cu ceilalți.