Lumea globalizată, multiculturală și, în multe aspecte, secularizată, creează, fără doar și poate, provocări pentru misiune și pentru dialogul interreligios. Cum era de așteptat, această reuniune a religiilor și culturilor a provocat atât răspunsuri favorabile, cât și negative. A sporit schimbul intercultural și interreligios de idei. De asemenea, a provocat crize de ură și de identitate. Pentru unii, globalizarea a multiplicat exponențial bogăția, dar a creat și noi forme și expresii ale sărăciei. Lumea a fost martoră la o creștere dramatică a sărăciei în rândul migranților, tinerilor și minorităților. Pentru unii, globalizarea a creat o conectivitate și o comunitate sporite. Pentru alții, anihilarea multor repere a adâncit marginalizarea și izolarea. Pentru Creștinism, a exista în mijlocul altor religii nu este deloc un fenomen inedit. Încă de la începuturile sale, propovăduirea evanghelică s-a desfășurat într-un context pluralist, uneori în competiție, alteori în dialog cu alte tradiții religioase și sisteme de gândire. Trecerea Creștinismului de la statutul de comunitate persecutată la acela de religie liberă a dus în chip natural la acceptarea multor elemente ale gândirii elenistice în limbajul creștin. Creștinismul se dezvoltă în prezența iudaismului și a diferitelor religii elenistice și romane. De la bun început el și-a dezvoltat propria mărturisire și identitate în contextul altor credințe religioase. Dar relațiile dintre Creștinism și alte religii aveau la acea vreme mai degrabă un pronunțat caracter apologetic. Dialogul în sensul său deplin este, indubitabil, un fenomen al modernității.