Prezentul volum al Oanei Andreica este rezultatul rodnic al unor investigaţii teoretice şi practice muzicale, excelând în valenţe psihanalitice, muzicologice, retorice şi estetice. Preocupările sale, îndreptate spre interferenţe psiho-estetice, sunt concretizate prin multiple momente inter- şi intradisciplinare. Interdisciplinare pentru că utilizează în proporţii egale semnificaţia operaţională a unor categorii psihologice, respectiv estetice muzicale, şi intradisciplinare deoarece lărgeşte intrinsec raza de acţiune a conceptelor utilizate. Categoriile psihologice sunt concretizate într-un ansamblu de concepte psihanalitice cum ar fi: pulsiunile, conştientul, preconştientul, inconştientul, sinele, eul, supraeul şi altele, iar cele de estetică sunt îndreptate spre câmpul artistic muzical, insistându-se asupra generalizărilor simbolice şi metaforice ale discursului, puse în slujba deschiderii tainelor poetico-retorice ale mesajului. Interesul şi preocupările autoarei în direcţia psihanalizei muzicale datează încă din timpul studenţiei sale, antrenată fiind în investigaţiile Catedrei de muzicologie a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, privitoare la studierea aspectelor psihice mai deosebite din biografia unor compozitori, respectiv din istoria genezei creaţiilor muzicale apărute în astfel de contexte. La cercetarea problematicii s-au mai adăugat şi inadvertenţele de ordin psihic ale actului de interpretare, selectate spre analiză fie din viaţa unor virtuozi ai tehnicii şi măiestriei artistice, fie din practica studenţilor de la clasă sau de pe podiumul de concerte. Desigur, nu au fost omise din acest evantai psihoanalitic nici aspectele socio psihice ale receptării muzicii, mai ales ale muzicii contemporane.