Cartea reprezintă o analiză a tradiţiei biblice româneşti (circa 40 de ediţii ale Noului Testament) din perspectiva unor termeni sau sintagme (unsprezece la număr) care de regulă sunt subiect de controversă între confesiunile creştine. După un capitol care prezintă în rezumat istoria traducerii Bibliei în româneşte, autorul analizează diverse condiţionări culturale, condiţionări ecleziologice, mariologice, soteriologice şi escatologice. Analiza biblico-exegetică amănunţită a fiecărui termen este însoţită de o incursiune în istoria interpretării şi în dogmatică, incursiune menită să pună problema în context. Această cercetare acoperă un gol în filologia românească, deoarece în prezent nu există lucrări de acest tip, situate la interfaţa dintre filologie, traductologie, teologia biblică şi teologia istorică.