Importanţa şi actualitatea prezentei lucrări constă în mod esenţial în contribuţia majoră pe care o aduce la stabilirea unei înţelegeri corecte, clare şi unitare asupra lucrării Domnului Isus Hristos, reflectată prin cele trei oficii mesianice fundamentale, pe care le-a asumat în calitate de Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu-Tatăl. Această înţelegere, atât de necesară teologiei şi practicii Bisericilor Evanghelice şi nu numai, se realizează în lumina Sfintelor Scripturi, prin călăuzirea Duhului Sfânt, precum şi prin atenta observare a descoperirilor pe care Dumnezeu le-a încredinţat şi s-au regăsit în practica Bisericii creştine de-a lungul istoriei acesteia. Motivaţia alegerii temei acestei lucrări este generată de necesitatea realizării unei prime abordări a doctrinei munus triplex în spaţiul evanghelic românesc, scoţând astfel în evidenţă importanţa titlurilor mesianice ale Domnului Isus, de Profet, Preot şi Împărat, atât pentru înţelegerea doctrinei mântuirii sufletelor, cât şi pentru domeniile practice ale trăirii şi misiunii creştine, în general, şi, în mod special, pentru teologia Bisericilor Evanghelice. De asemenea, lucrarea îşi propune să fie un cap de pod care să motiveze şi să înlesnească ulterioare aprofundări ale acestui domeniu atât de important al cunoaşterii lucrării de mântuire a Domnului Isus Hristos. Numărul referinţelor bibliografice, precum şi notele biografice cuprinse în această teză, pot constitui bază pentru următoarele cercetări pe marginea doctrinei munus triplex, oferind garanţia calităţii interpretării acestei doctrine pe care au realizat-o teologii menţionaţi.