Nu exista nimic mai distrugator decat sa faci parte dintr-o biserica anume care, dupa ce si-a parasit dragostea dintai, a fost luata ostatica de traditia oamenilor si a incetat sa mai arate slava lui Dumnezeu. Dragostea invinge toate obstacolele si totusi, in biserica, nu ne simtim coplesiti de maretia cerului. Suntem la fel de marunti, meschini si ingusti la minte ca si oamenii pe care speram sa-i conducem spre mantuire. In ciuda accesului la o forma de viata infinit mai inalta, la evlavie si glorie, folosim mai degraba inrudirea noastra cu tarana decat frumusetea coplesitoare pe care o descoperim in Dumnezeire. Suntem o generatie lipsita de autenticitate care traieste intr-o lume in care organul receptarii adevarului s-a schimbat radical. In vremurile vechi acel organ era urechea. Oamenii veneau la biserica pentru a auzi Cuvantul lui Dumnezeu, explicat prin invatatura si predicare. Oamenii aveau o deschidere catre discutarea si ascultarea adevarurilor spirituale. In vremurile post-moderne organul receptarii