Termenul de depresie este utilizat în psihiatrie cu dublu sens. El poate fi utilizat ca alternativă a termenului psihologic de tristețe, sau el este folosit pentru a face referire la entitatea nosografică de tulburare depresivă majoră, sau episod depresiv. Termenul de depresie a înlocuit vechiul termen de melancolie, întâlnit încă din antichitate, în scrierile medicale ale lui Hippocrate. Înlocuirea s-a produs gradual începând cu debutul secolului XX. Observăm că termenul de melancolie reapare în nosografia recentă, de exemplu în DSM-5. El este adăugat anumitor cazuri de episod depresiv sever, caracterizat prin tristețe profundă, anhedonia, insomnii persistente, inhibiție psihomotorie marcată sau agitație, lipsa apetitului, scădere în greutate, sau chiar prezența ideilor delirante (micromanice) sau a halucinațiilor. În acest context de severitate maximă ce caracterizează episodul depresiv cu elemente melancolice apare frecvent consecința nefastă a sinuciderii. Sinuciderea, cauză majoră de deces în statisticile OMS din ultimii 50 de ani, este studiată din multiple perspective, iar considerarea sa drept complicaţie a tulburărilor depresive este sprijinită de evidenţe clinice.