În lucrarea cu titlul „Învățământul românesc la sud de Dunăre, în secolul al XIX-lea”, îmi propun o abordare sintetică a diferitelor aspecte legate de evoluția sistemului școlar din provincia Dobrogea (sintagma desemnează teritoriul din dreapta Dunării și până la Marea Neagră, inclusiv zona denumită „Cadrilater” sau Dobrogea de Sud). Aici s-au aflat centre culturale și sociale în care populația românească, în multe epoci majoritară, a avut un rol decisiv în viața politică și socială și culturală. De exemplu, la Turtucaia a existat un centru școlar românesc important în secolul al XIX-lea când Dobrogea se afla sub stăpânirea Imperiului Otoman. Având în vedere contextul istoric, regimul politic, structura etnică și viața socială și culturală a locuitorilor au creat condițiile specifice apariției, dezvoltării și evoluției unui sistem școlar, românesc, și al naționalităților și comunităților etnice trăitoare, în proporții diferite, în acest spațiu. Tema aleasă este una de importanță regională și locală, dar și națională, având în vedere faptul că încă nu s-a realizat o lucrare științifică articulată care să trateze diverse aspecte legate de istoria învățământului în Dobrogea, mai ales pentru perioada în care acest teritoriu s-a aflat sub stăpânirea otomană. Cauza este una de ordin documentar, lipsind datele despre școlile românești din acest teritoriu, înainte de 1878. Totuși, unele date pot fi adunate din lucrările apărute după revenirea Dobrogei la România, când sistemul școlar românesc în Dobrogea a luat un mare avânt și când au fost construite școli în orașe și sate, fiind aduși dascăli din toate teritoriile românești. Urmează apoi micile monografii dedicate vieții dobrogene, așa cum este aceea a lui Apostol Culea care ne oferă date importante despre istoria învățământului dobrogean și, ulterior, cele două studii monografice pe același subiect, opera lui Vasile Helgiu.