Învățătura creștină predicată de Sfinții Apostoli la toate neamurile se va răspândi pe un teren ce era dominat de religiile politeiste, de practici magice, de numeroase școli filosofice, dar mai ales de elenism. Din punct de vedere creștin au fost aduse numeroase critici elenismului, deoarece era tributar politeismului. Totuși, elenismul a împlinit o funcție importantă pentru extinderea creștinismului, prin pregătirea climatului cultural, ce va servi drept vehicul pentru exprimarea dogmelor creștine și pentru trecerea de la lumea antică, la cea nouă inaugurată de creștinism. În momentul apariției creștinismului, lumea romană era în plină fermentație intelectuală, religioasă și morală. Spiritele vremii erau deschise noilor idei, avide de cunoaștere și pregătite de a accepta orice mister, orice filosofie, indiferent de natura sa, de a trece la orice cult și de a practica orice rit. Falsele oracole, incantațiile, acțiunile magice erau în mare vogă, iar oamenii de atunci ca și cei de astăzi, acordau o deosebită importantă ghicitorilor, astrologilor, magilor și impostorilor, care exploatau credibilitatea firilor slabe. În Imperiul Roman și în Asia Mică, cultele de origine păgână, inițierile secrete, sărbătorile nocturne erau la modă.