Învățământul modern accentuează latura formativă a învățării, preocupându-se de identificarea unor modalități eficiente de organizare și consiliere a activității elevilor. De asemenea, promovează ideea de efort personal, adică de a-l pune pe elev în contact direct cu sursa de informare, încurajându-l să exploreze, să cerceteze și să descopere adevăruri prin efort propriu. Astfel, învățarea devine personală, actul educațional aducând în centrul atenției elevul, cu particularitățile, nevoile și interesele sale. O astfel de abordare determină schimbări majore în predarea tuturor disciplinelor școlare. Unul dintre obiectivele oricărui program de formare inițială a viitoarelor cadre didactice îl constituie formarea competenței de proiectare didactică. Aceasta determină prefigurarea demersului didactic, în scopul ameliorării raportului dintre componentele teoretice și finalitățile practice obținute, care, de cele mai multe ori, nu au corelație direct proporțională, ce poate fi asigurată prin manifestarea competenței de proiectare didactică. Raportându-ne la domeniul educației fizice și sportului, vom evidenția valențele formativ-educative specifice, contribuția majoră la menținerea stării de sănătate și la formarea stilului de viață activ al populației. Aceste considerente recomandă educaţia fizică și sportul drept componente fundamentale ale educației moderne și includerea acestei discipline în trunchiul comun al planurilor-cadru la nivelul învățământului preuniversitar românesc. Aspectele prezentate anterior reprezintă argumentele pe care profesorul de educație fizică trebuie să le aibă în vedere în procesul de proiectare și operaționalizare didactică, în relație cu influențele exercițiilor fizice asupra elevilor, aflați la vârsta pubertății și a adolescenței (structurate asupra sferei biologice, psihologice și sociale).