Soarta prerogativelor ioaneice, de la Efes, după anul 330, este paralelă sau comparabilă cu aceeaa prerogativelor pauline, la Roma, ca să nu mai amintim Antiohia lui Petru, Paul [și Barnaba] sau de Ierusalim unde poate fi vorba nu de o dublă, ci chiar de o poliapostolicitate.7 Limitarea la cinci a scaunelor patriarhale ale Pentarhiei a contribuit ulterior la așternerea prafului uitării, asupra tradiției ioaneice, la Efes, așa după cum s-a întâmplat și cu alte orașe, în care au activat ori au fost martirizați Sfinții Apostoli: Patras, Πάτρα, Πάτραι, din nord-vestul Peloponezului, Πελοπόννησος, pentru Sf. Apostol Andrei; Edessa, Έδεσσα Μεσοποταμίας (azi Șanlıurfa sau Urfa), în Turcia, pentru Sf. Apostol Toma8; Hiérapolis, Ἱεράπολις, azi Pamukkale, în Frigia, Φρυγία, Turcia, pentru Sf. Apostol Filip, [Santiago de Compostela, Spania?, pentru Sf. Apostol Iacov cel Mare sau Iacob cel Bătrân?]; Lipari, insula din nordul Siciliei (din grupul Isole Eolie), pentru Sf. Apostol Bartolomeu adică Natanael (Ioan 1, 45-51); Babylon, Βαβυλώνα, pentru Sf. Apostol Simon Zelotul-Canaanitul etc. Mai clar exprimându-ne, cele două capitale imperiale își bazează prerogativele pe o dublă apostolicitate [la care au renunțat însă, pentru a pune accentul pe una singură: Petru și Andrei]: Petru și Paul la Roma Veche și Andrei și Ioan la Noua Romă.